Bursa

Salutare!

Ca orice roman care vrea sa mai faca un ban in plus, am cumparat si eu actiuni la bursa. Bine, partea proasta e ca am cumparat acum tzshpe ani, au tot crescut ca valoare, le-am tot tinut ca sa fie si mai valoroase, iar acum... a venit tavalugul. Mai pe romaneste, din cati bani am investit ( a se citi i-am dat brokerului si i-am zis sa-mi cumpere si mie ceva), daca ar fi sa vand azi toate actiunile, as ramane cu aproximativ 15-20 %. Misto, nu?

Ce-i drept semne ca ceva e tot mai putred au fost. In presa si in special pe un anuMit Canal de televiziune se promova bursa cu chestii de genul "documenteaza-te despre bursa" la inceput, iar mai apoi au aparut diversi "profesionisti" care ne explicau ce super tare e bursa, cum se poate investi inteligent ca mai apoi sa castigi bani frumosi. Ideea e ca actiunile astea de promovare s-au intensificat cand a inceput sa se-mputa treaba la bursa. Profesionistii astia care ne dadeau noua lectii (ne ademeneau sa jucam la bursa) erau in mare majoritate brokeri sau alte personaje care aveau numai de castigat din faptul ca tot mai multa lume se baga pe bursa. Scurt pe doi: eu sunt broker, incepe sa mearga treaba prost, ma apuc sa conving necunoscatorii ca treaba e super si se pot castiga usor bani, ei se-apuca de "investit" pe bursa, iar eu trag comisioane de pe ei. Clar, nu?

Pana acum cativa ani buni, lumea nu prea stia de bursa. O parte din romani stiau ca bursa exista, o alta parte (majoritara) habar nu-avea de ea, iar un numar relativ restrans de romani investeau bani pe bursa. Ei bine, de o vreme incoace, de cand cu super-mediatizarea asta, aproape tot romanul a cumparat actiuni, aproape tot romanul era investitor la bursa, aproape tot romanul incepea sa se priceapa cat de cat la bursa (pe langa celelalte 'j de mii de chestii la care se pricepe by default). Aici iar e un semn ca treaba se-mpute. Cum zicea un prieten, cand nevasta merge la coafor si coafezele discuta intre ele ce actiuni au mai cumparat si isi dau cu parerea ce-ar fi bine de cumparat, cand instalatorul care-ti instaleaza chiuveta si WC-ul te-ntreaba daca nu stii cum s-au inchis azi TLV-ul, RRC-ul si SIF-urile ca are ceva bani bagati acolo... in momentele astea ar trebui sa ti se aprinda un beculet! Adica, totusi, ca sa poti investi cu succes la bursa trebuie sa stii cu ce se mananca asta, ce se intampla in economie si-n poilitca atat pe plan national cat si international, etc. Daca nea Marin frizerul se pricepe la astea... atunci ce naiba mai face la frizerie? Clar nu e ok. E ca si cum maine vezi ca toti agricultorii se pricep si se implica la lansarea unei rachete spatiale din Florida. In acel moment ar trebui sa-ti miroase faptul ca se-arata un dezastru in ceea ce priveste lansarea. Cam asa a fost si cu bursa. Trebuia sa mirosim ca vine tavalugul.

Dar... n-am mirosit. De ce? Pai simplu... pentru ca ne era infundat nasul din cauza bucuriei pe care-o simteai cand te uitai la portofoliu si vedeai ca e pe verde, e cu cateva procente bune pe plus. Sau cum zice un prieten, pentru ca "nu ne mai satura Dumnezo". Ai bagat banu', l-ai lasat acolo doi trei ani, de-acuma era dublata suma. Trebuia sa fim multumiti si sa scoatem banii. Dar nu, nu i-am scos. Pentru ca suntem lacomi si vrem mai mult.

Da' lasa ca a venit acuma tavalugul si ne-a sters profitul si zambetul de pe fatza. Asta este, viata merge inainte. Treaba si mai naspa e ca... stai ca prostul si te uiti la bursa cum tot merge in jos, dar nu te lasa sufletul sa faci nimic. Vazand ca trendul e tot de scadere si constientizand faptul ca n-o sa mai ajunga actiunile la valoarea cu care le-ai cumparat... iti vine sa vinzi, ca sa nu pierzi si mai mult (ca doar tot scade). Gandind matematic, iti zici "mai bine vand naibii azi si ma aleg cu 20% din cat am investit, decat sa le mai tin 2 luni si sa ma aleg cu 1%. Dar imediat apare si celalalt gand: "cum naiba sa vand si sa ma aleg cu 50.000 de lei, cand acum 6 luni... aveam 300.000?". Si nu te lasa sufletul sa vinzi. Desi asta inseamna ca mergi tot in jos.

Cand ma uit la portofoliu, ma doare sufletul, ca tot e sange. Si totusi, mi-am luat inima-n dinti si-am incercat ceea ce n-am facut pana acum. Am inceput sa joc la bursa, nu sa investec. Pentru ca in situatia de acum, nu mai poti spune ca investesti. Acum poti doar sa ai noroc cu caru'. Sau ghinion. In aceeaai cantitate. Vestea buna e, ca sa ma laud acuma ca am fler, ca am cumparat niste actiuni si intr-o saptamana jumate am facut profit de 40%. Nu dau numele emitentului, dar cine a urmarit bursa stie sigur despre cine este vorba. Faza e ca imi tragea cu ochiul emitentul respectiv, pentru ca in ultima perioada avea niste fluctuatii foarte mari si ma tot gandeam ca daca ai norocul sa prinzi cand e jos, iar apoi in cateva zile sa vinzi cand e pe val, te-ai scos. Partea proasta e ca n-am bagat o suma foarte mare (aici a vorbit iar lacomia din mine). Dar, totusi, profit de 40% intr-o saptamana jumate nu scoti de oriunde in situatia de-acum. Pe de alta parte, la fel de bine, procentul ala de 40% putea fi cu minus in fata. Azi am castigat; maine poate pierd (sper totusi sa nu). Dar asta e, acum nu poti face altceva, decat sa mergi la risc. Azi zicea un coleg ca de-acuma cumpara si el cand cumpar eu, ca ma pricep. Dar, cum i-am spus, nu e vorba de priepere, n-are nici o legatura cu ce fac. Cumpar si vand... la plezneala. Daca imi iese sau nu figura... nu e meritul priceperii mele, e doar noroc...

Finally

Finally... am reusit sa-mi fac blog. E gata. Gata inceput :)

Cu postarea aceasta intru si eu in lumea bloggerilor... I guess. Am auzit ca e destul de inghesuiala pe-aici, dar ca mai este loc. Apropo de asta... probabil ca stiti zicala aia simpatica... "Nu intra in lumea drogurilor. Suntem si asa destui!". Funny, nu?

Well, ideea e ca poate face bine sa mai asterni pe hartie... ba nu... pe tastatura un gand, o idee, o initiativa, o concluzie, o invatatura... si sa dai sfoara-n tara pe net. Ce ganduri, ce idei, ce concluzii? De toate. Orice ar putea fi constructiv (sau nu). Tomcai datorita faptului ca mi-e foarte clar structurata imaginea acestui blog... l-am denumit "amestecate". Si ca sa fiu si eu un cineva, ca sa aveti un nume caruia sa ii scrieti cand postati comentarii, eu voi fi Mr. Ames Tecate, ok?

Cine e Ames Tecate? Un roman obisnuit, asa... la aproape 30 de ani, din clasa de mijloc (cred), cu o slujba (inca), o sotie frumoasa si un bebe pe drum. Cum probabil sunt destui in situatia mea (de-acum sau de peste un an), o sa impartasesc cu voi cam cum vad eu lumea asta, viata, ce tips & tricks am mai gasit sa le fac mai bune si mai frumoase.

Dar avand in vedere ca e 1 noaptea aproape, cred ca e destul pentru azi. In seara aceasta am creat blogul iar de maine incep cu postarile interesante. Or not.

By the way... adresa (www.amestecate2.blogspot.com) are 2-ul ala pentru simplul motiv ca www.amestecate.blogspot.com e luat. Asta este...